2019
LA LINGUALE LINGUE

Marcello Marciani

Pe’ ppizz’e ppe’ ppentùne me te sonne
ca tu me sunne ‘m pizz’a la štaggione
nche na ciarfèlle ‘ncalecate ‘n cape
che te sonne ca valechïe e pesse
lu piangate e la vite a passetìlle
štrusciate gne la rizze a la seréne
che s’annàzzeche e sone a mme štu sonne
appummésse a garbìne.
Sonne ca t’aresbije e nen ce štenghe
pecché è ssu sonne té che me fa štrèuże
m’accòppe na fatture a cavaciùlle,
nu catrafòsse scì nu vurravurre
na culate che scòzzeche lu sanghe
me l’arevólle e dà šta curatélle
che tu te megne ‘n sonne e ‘n ci-aretrùve
cchiù a mme se mo’ m’assùcce.
Nu caucemónie ‘m bacce a mme è ssu sonne
jettate da nu cele sbiancacciate
addó tu vule gne la rennelélle
che ve’ ‘nche li pazzïe de la štaggione
e va se s’è štutate lume e çiusce…
Che jeléne de vaçe m’arefrésche
pe’ štu sonne ceštunie c’ha scucchiate
le scenne a ssa ciarfelle!

(inedita)